Miturile Ericelui - Erice
Mitul lui Venus – La Erice, cultul acestei divinitãþi feminine a luat cu trecerea timpului ºi popoarelor, nume diverse. Cultul fenicilor pentru zeitatea Astarte s-a transformat la romani în acela a lui Venus. Acest cult avea o naturã, din multe puncte de vedere, obscurã ºi cuprindea creºterea porumbeilor sacri ºi prostituþia sacrã în interiorul templului sãu. Mii de cãlãtori în fiecare an veneau la locul sacru cu ocazia plecãrii porumbeilor spre Africa la Kef, unde se gãsea un sanctuar geamãn. De aici porumbeii se reîntorceau la Erice, dupã 9 zile. În aceastã perioadã la Erice,se organizau diverse activitãþi. Mitul lui Venus era alimentat ºi de prostituþia sacrã a ierodulelor. Marinarii ºi negustorii care navigau veneau aici ºi se bucurau de compania frumoaselor preotese ale lui Venus. La stele di Anchise – Enea, în cãlãtoria ei, departe de Troia, s-a oprit la Alcest, regele Ericelui, care a gãzduit-o. Pe litoralul Ericean lângã promotoriul din Pizzolungo, Enea ºi-a putut înmormânta tatãl, Anchise. În onoarea lui vine înãlþatã, „Stele di Anchise”. La prima aniversare a morþii tatãlui, Enea, a organizat aici „Ludi” o giostrã sportivã pe care Virgil o descrie amãnunþit în Eneida. Mitul Cavalerului Giuliano – Dupã sfârºitul imperiului roman, oraºul Erice dispare din documentele istorice. Reapare în sec. XII, când din izvoarele istorice arabe aflãm cã existã un oraº numit Gebel Hamed, exact unde se afla Erice. În 1076 d.Hr., contele normand Ruggero al II-lea asediazã populaþia musulmanã care locuia pe munte. În timpul unei rugãciuni pentru victorie, el vede pe cavalerul Giuliamo pe un cal alb, înarmat cu arme lucitoare, având o mantie roºie de demnitar, cu un ºoim aºezat pe mâna stângã, izgonind musulmanii. „Gebel Hamed” devine normand ºi pentru a slãvi sfântul devine musulman a fost rebotezatã în anul 1167 „Monte di San Giuliano”. Erice ºi Hercule - Legenda spune cã o zonã era guvernatã de semizeul Erice, fiul lui Bute, unul din tovarãºii lui Ulise ºi Afrodita. Când Erice aflã cã pe teritoriul sãu era în vizitã Hercule îl sfidã pentru a afla cine e mai puternic. Dacã Erice pierdea trebuia sã-i dea trebuia sã-i dea lui Hercule tot ceea ce poseda, în caz contrar, Hercule trebuia sã-i dea lui Erice vacile sacre. Dupã ce Hercule a învins, a încredinþat oraºul Erice locuitorilor, iar el ºi-a continuat cãlãtoria. Dedal ºi Minos – Dedal s-a refugiat în Sicilia, dupã ce a scãpat din Creta din cauza furiei lui Minos care voia sã-l condamne la moarte datoritã faptului cã procurase consoartei Pasifae faimoasã vacã de bronz. Aici a fost gãzduit de regele sicilian Cocalo. Minos aflând cã Dedal e în Sicilia îi cere regelui sã îl încredinþeze. Cocalo se preface cã e de acord cu cererea lui, dar în realitate, era o strategie pentru a-l ucide pe Minos într-o baie fierbinte. Aceiaºi cretani care îl însoþiserã pe rege, îl înmormânteazã, ridicând pe mormântul sãu un templu dedicat Afroditei. Dupã anumite pãreri, templul era cel al zeitãþii din erice ºi sub el se gãseºte mormântul lui Minos.
|
